Într-o zi mi-a fost întinsă o
mână în strânsoarea căreia am crezut cu toată finţa aşa că am lăsat-o să ia
totul,pentru că îmi oferise multe.Însă se pare că mâna mea mică,cu unghiile
roşii nu se mai potriveau aşa de bine cu strângerea fermă şi am auzit şoptit la
ureche “Tu nu înţelegi,eşti prea copilă!”.Atunci am căzut şi mi-am zdrobit
oasele de stâncile cuvintelor lui.M-am pierdut de mine,căci lovitura asta mă
spărsese în mii de cioburi.Gura mea nu ştia să spună decât “eşti vinovată!,
eşti vinovată!”.Plecam ochii şi lăsam fluturii albaştri să-mi zburde pe obrajii
palizi.Zăceam ,aşa că ei se mulţumeau doar sa strâmbe din nas,plictisiţi.Când
am început să-mi înec amintirile în uitare m-am ridicat şi m-am acoperit cu un
scut,am devenit puternică şi i-am dat la o parte pe toţi.Ar fi trebuit să fiu
fericită,dar nu eram,mă eroda singurătatea.
Azi
îmi dau scutul jos.Am să le arăt cum sunt.Azi m-am regăsit. Nu sunt frumoasă,da
nici urâtă nu sunt…zeii m-au făurit dintr-un amestec ciudat:sălbăticie şi
naivitate.La ce s-or fi gândit oare,când m-au cioplit aşa din gheaţă şi mâl?Şi
până la urmă ce mai contează dacă nu sunt cea mai frumoasă?!Din mine se naşte
curcubeul căci sunt o adevărată Eva; copilă,matură,luptătoare,cu lacrimi în
ochi,plină de dorinţă,scârbită,puternică,slabă,realistă,visătoare,sunt
contraste şi culori,nuanţe reci şi calde.Nu-mi este ruşine să zâmbesc strâmb,să
fac greşeli.Sunt exact cum vreau să fiu, în pantaloni sau fustă,jucând fotbal
sau făcându-mi unghiile sunt tot eu.Acum vă dau voie,judecaţi-mă!Azi mă iubesc aşa
cum sunt cu modul meu copilăros de a mă purta,cu singurătatea mea,cu
exagerările mele.Azi mă îmbrac în “EU” şi aleg să strig tare “Am reuşit căci
sunt o Învingătoare!”.Şi ştii de ce?Căci NU mai am atâta de nevoie de tine şi
de ochii tăi în care să mă oglindesc,POT ŞI SINGURĂ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu