O.A.M.E.N.I

Oamenii sunt peşti!

Oamenii sunt păsări!

Oamenii sunt nori!

Oamenii sunt ape!

Oamenii sunt munţi!

Oamenii sunt... simplu... oameni!

HA!HA!HA!Ce-i face oameni?Părul?Buzele?Mâinile?Degetele?Ce?

HA!HA!HA!Nimic...asa sunt ei…oamenii

Sunt creaturile alea ciudate ce merg mereu pe stradă cu capul in jos,

Cu privirea in pământ.

I-ai văzut şi tu,nu-i asa?

Vorbesc,cânta,râd,plâng...HA!HA!HA! sunt oameni.

Ai văzut,seamănă cu niste păpuşi,

Fiecare are sforile lui si sunt traşi în dreapta,în stânga,cad,se ridică...

HA!HA!HA!Am văzut si oameni fară sfori!

Ei erau diferiţi faţă de ceilalti...

HA!HA!HA! oameni ciudaţi...

Mă plimbam pe o stradă ce ducea spre un parc

Şi acolo pe o bancă i-am văzut.

Erau doi.

Se scăldau unul în ochii celuilalt,se căutau unul în zâmbetul celuilalt

Şi nu aveau sfori,erau liberi.

M-am mirat când am văzut una ca asta,mă intrebam cum e posibil asa ceva!?

Apoi am aflat răspunsul chiar de la ei doi:

Fata aceea cu părul plin de flori de cireş s-a regăsit in buzele lui

 Şi a vrut să-şi ia sufletul inapoi,a încercat să-l soarbă,

Dar nu a reusit pentru că a mai incercat o data.

Mă aşteptam să poată lua înapoi ce era al ei,însă nici de data asta nu a reuşit.

Am crezut că o să fie tristă,dar ea râdea.

Cum să râzi când ţi-ai pierdut sufletul si nu ţi-l poţi lua înapoi?!

Nu ştiu care sunt mai ciudaţi oamenii cu sforile sau cei cu sufletul rătăcit...

HA!HA!HA!