sâmbătă, 23 iunie 2012

sentimente fragile

M-am oprit brusc.Am ramas ca o stana de piatra si mi-am amintit ca am uitat sa scriu, poate din nimic, poate din ceva, s-a intamplat: m-am oprit! Un gand ma chinuie  caci nu-mi pot da seama daca era mai bine atunci sau e mai bine acum. Ce poate sa se fi schimbat atat de tare? Ceva s-a transformat, si-a schimbat forma...
EU!!
M-a cuprins nelinistea ...cum m-am schimbat?Gandurile se aduna repede in minte ca un fum...se incolacesc, se imbina, iar pielea se vede chinuita in fata unui asemenea proces caci pe frunte apar cute.
Ma gandesc "Mi-e bine?"
Zambesc aiurea, melancolic, privindu-mi chipul in oglinda. "Ai imbatranit, prieteno!", imi zic si imi plec capul gandind ca ai sa te intorci la mine asa cum erai, ca ai sa ma vezi ca la inceput...cu pasiune, cu dragoste, cu stralucire in ochi...caci a trecut prea putin timp si toate au disparut, dar nu se poate caci eu m-am oprit, iar tu nici nu ma mai privesti, nici nu ma mai gasesti...
"Ai imbatranit, prieteno! si mai e pana ce vine toamna..."