Geneză

Cu ochii roşii de-atâtea idealuri

Cu gura zdrobită,

Cu mâinile sleite de visuri şi minuni

Şi-aşteaptă bătrânul soarta.

Moarte aşteaptă şi ea.

Bătrânul răsufla aievea,

Cu greu plămânii lui creşteau,

Iar  Moartea respira mireasma

Sorbindu-i sufletul pustiu.

Dar vezi tu,Timpul,o minune,

În pumnul lui  bătrânul a strivit

Şi a creat deşărtăciunea

Şi-a risipit-o pe Pământ.

Cel din urmă a folosit-o,

Ca pe-o sămânţă a sădit-o.

Şi ce să vezi?!Minune!

Au răsărit: un colţ de soare,

O lacrimă şi-o mare ,un strop de cer.

Iar la sfărşit a apărut,copil şi el,un adevăr:

Un suflet căptuşit în carne,

Un gând închis într-o celulă,

O inima şi două aripi atârnate

De-un ungher al ponositei lumi.